„…Nu imi ramane decat sa imi continui pledoaria din interiorul Aulei Magna , caci putini stiu ca in ea figureaza o lume statica de gesturi, reverii, meditatii, si ca inchizand ochii, odata cu reducerea formei la umbra, creste rolul si forta cartilor adunate aici: rafturile par surmontate de un arc de cerc…poate de un curcubeu care acopera poarta de trecere catre spatiul initierii, cu acces in ambele sensuri. Rigoarea interioara si logica ce prezideaza demersul trecerii sunt simbolice, caci ambele presupun pentru a ajunge in spatiul ideilor pure, capacitatea de a privi Dincolo”. (DHB, in Revista Biblioteca, nr. 11/12, 2009, p. 275)

*