Cercetarile istorice au dovedit ca numele familiei Batthyany a fost semnalat prima oara la sfarsitul secolului al XIV-lea, ca numelui i-au fost adaugate in timp titlurile de baron, de conte si de print si ca fieful de referinta a ramas cetatea fortificata Gussing/ Nemetujvar.

Ignac Batthyany s-a nascut in ilustra familie, care in secolul al XVIII-lea controla importante institutii: Dieta, Biserica, Armata si Tribunalul, si care avea un rol, tot atat de important, la Curtea de la Viena.

Contele Imre Batthyany, el insusi presedinte al Tabulei Septemvirale, s-a casatorit cu Anna Maria de Saurau, fiica guvernatorului Stiriei cu care au avut 7 baieti si 7 fete. In ordine, Jozsef-Gyorgy, Ignac, Imre, Alois, Antal, Kajetan si Janos-Nepomuk si fetele: Anna-Maria, Antonia, Marianna, Barbara-Catharina, Maria-Therezia-Xaveria, Franciska-Kaetana si Klara-Terezia.

Conform traditiei, al doilea nascut intr-o familie aristocrata, imbratisa cariera ecleziastica. Astfel, numai din familia de Batthyany, au fost consemnati pana in secolul XVIII, un primat, trei episcopi, un prepozit, un canonic, un preot si sase calugarite.

Asa se face ca la zece ani, cand pleca la Colegiul Piarist din Pesta, Ignac parasea definitiv casa parinteasca, pentru a-si urma periplul de initiere la Universitatea iezuita din Trnava, la Seminarul din Esztergom, la Universitatea din Graz si la Colegium Germanicum et Hungaricum din Roma, unde si-a sustinut si Doctoratul in Teologie.

S-a despartit prea devreme de parinti si de fratii de care, s-a instrainat treptat … De la Roma a scris scrisori, a asteptat raspunsuri, care veneau rar, dupa care, doar din politete, din iubire si din singuratate, s-a mai adresat familiei…

Poate de aceea a preferat, sa isi aleaga prieteni printre profesori, istorici, astronomi si printre cei mai influenti bibliotecari. In prima categorie se inscrie Katona, Kaprinai, Pray, Wagner, Peterffi, Hevenesi, Kornides, Eder, Benko, Hell, din a doua, Garampi, Kollar, Koller, Denis s.a. Cu majoritatea a corespondat pe teme stiintifice aproape toata viata, in cele cinci limbi pe care le stapanea.

Dupa terminarea studiilor s-a instalat la Eger ca si canonic, apoi ca mare prepozit, pana in 1780, anul numirii sale in functia de Episcop al Transilvaniei.

In contextul secolului al XVIII-lea, atat idealurile, cat si demersurile concrete ale tanarului Ignac, devin mai mult decat relevante pentru un destin, inclusiv prin asocierea indestructibila in viziunea sa, a misiunilor eclesiastice si culturale: sa slujeasca Biserica cu umilinta, sa conduca marea Dieceza a Transilvaniei cu vigoare, sa studieze si sa scrie, sa amenajeze biblioteca episcopului Eszterhazy la Eger, sa fondeze el insusi o biblioteca si un observator astronomic la Alba Carolina. Intre timp, sa intervina in Dieta, sau sa se achite de dificila misiune de executor testamentar si de tutore a celor doi frati minori. Totul in cadrul tumultuosului secol al Luminilor, in care trebuia sa conjuge credinta cu stiinta.

Daca prin cele unsprezece carti scrise si prin corespondenta cu marile personalitati culturale, inclusiv pe tema proiectului sau stiintific intitulat « Societas Litteraria Assiduorum » ni se restituie savantul, daca activitatea de episcop si de mecena au fost relevate de-a lungul timpului prin scrierile unor istorici, corespondenta de familie a ramas foarte putin cunoscuta. O analiza a acestei teme a fost totusi facuta, dupa lectura corespondentei cu tatal, cu fratii si mai ales cu surorile sale, concluzia fiind aceea ca Ignac a trecut prin mari dificultati. Fiind covarsit de noile responsabilitati impuse atat de functia de episcop, cat mai ales de tranzactiile succesive, uneori suprapuse, pentru a achizitiona aparatura, carti si materiale, pentru a plati lucrari, agenti si avocati si mai ales, pentru a gasi solutii de finantare a acestora. Corespondenta cu colaboratorii ii dovedeste viziunea macroeconomica prin care, pentru a putea plati, si-a creeat un intreg mecanism de exploatare a resurselor eparhiei, de producere si vanzare a materialelor de constructie, a lemnelor de foc si mai ales a vinului, catre armata din cetate.

Dincolo de posesorul de titluri si de omul de stiinta, Batthyany a fost un om care a suferit peste cincisprezece ani de podagra. Boala il epuiza, ii ingreuna deplasarea, ii reducea multe din activitati. Se baza din ce in ce mai mult pe oamenii pe care ii formase, atat pentru biblioteca, cat si pentru observatorul astronomic. Volumele II si III ale lucrarii sale « Leges ecclesiasticae» au ramas in manuscris si au fost publicate dupa moartea sa, iar «Societas Litteraria Assiduorum», a ramas doar un proiect nerealizat, ca multe altele…

Cu toate acestea, documentele pastrate in arhivele capitulare, actualmente aflate in Batthyaneum, marturisesc o energie rara, o personalitate puternica cu o extraordinara capacitate de a indeplini mai multe misiuni si responsabilitati, in acelasi timp. A lasat in urma sa o adevarata mostenire spirituala si intelectuala in cel mai larg sens al exigentei stiintifice. Ignac Batthyany a fost un aristocrat, un ecleziast, un savant, un pasionat si erudit  bibliofil, un istoric, dar inainte de orice, a fost un OM. (Dr. Doina Hendre Biro).

Contesa Dominique Batthyani, cea care a finantat in 2011 realizarea bustului episcopului Ignac Batthyany de catre sculptorul Narcis Dumitru Bortes.

«Lactantius – De mortibus persecutorum; Regula Sancti Benedicti; Fabulae; Passio Perpetuae et Felicitatis; Passio beati Phileae;  Augustin – Confessiones; Ieronim – De viris illustribus;  Ciprian – Epistulae;  Vulgata : Genesis; Noul Testament, evangheliile dupa Marcu si Luca»…

Autori de carti si continuturi ale Bibliotecii Batthyaneum?

Da, dar in primul rand, teme de studiu si de cercetare, lucrari traduse si/sau interpretate de Octavian Gordon, discipol  al Profesorului Dan Slusanschi, cu care si-a pregatit teza de Doctorat.

Recent, profesorul si specialistul in limbi clasice, traducatorul de texte din greaca si latina si autorul de carti, articole si studii sustinute in cadrul unor manifestari stiintifice din tara si din strainatate, a fost numit manager al Bibliotecii Nationale a Romaniei.

In aceasta noua calitate, dovedindu-si  interesul stiintific pentru patrimoniul adapostit, dar si determinarea de a cunoaste realitatea la fata locului, in zilele de 23 si 24 iunie, a vizitat Biblioteca Batthyaneum. Intentia declarata la plecare a fost aceea de a imbunatati, printr-o noua strategie, diferitele aspecte cu care se confrunta prestigioasa institutie.

In acest context, enumerarea de mai sus devine Incipit al cartii avand drept subiect si obiect Batthyaneum-ul. O carte mult prea mult asteptata, care s-ar putea scrie si aseza in rafturile venerabilei Biblioteci…

«Itinerariul european al cartilor Bibliotecii Batthyaneum, prin liste, inventare si cataloage» este o expozitie inscrisa atat in programul Conferintei de Bibliologie a Catedrei de Istorie, Arheologie si Muzeologie a Universitatii 1 Decembrie 1918, cat si intr-o tematica europeana, privind  rolul  si locul  cataloagelor, a inventarelor si a listelor de carte in formarea marilor biblioteci.

Expozitia de la Batthyaneum incheie o serie inceputa de Biblioteca Mazarin de la Paris, prin expozitia « De l’argile au nuage. Une archéologie des catalogues (IIe millénaire av. J.-C.-XXIe siècle) », continuata de Biblioteca Nationala Universitara din Strasbourg, prin expozitia « Métamorphoses ».

La vernisajul  acestei expozitii au luat parte peste cincizeci de specialisti in biblioteconomie si istoria cartii, dintre care, cincisprezece, au fost oaspetii din strainatate ai orasului Alba Iulia. Prezenta acestora a demonstrat ca Biblioteca Batthyaneum releva o importanta dimensiune intelectuala si patrimoniala, de talie europeana, dar si existenta unei relatii de colaborare stiintifica dintre specialisti, indiferent de spatiul geografic in care isi desfasoara activitatea. Astfel, s-a observat ca,  in calitate de martora a aventurii scrisului in toate formele sale, o biblioteca nu trebuie sa se rezume doar la depozitarea si gestionarea cartilor, ci trebuie sa treaca si la valorificarea stiintifica, bazata pe informare. Caci cartea, indiferent de suportul de scriere, – lut, lemn,  pergamet, hartia manuala sau industriala, – poate interesa  pe oricine, prin continut, dimensiune estetica sau prin provenienta si posesori.

Astfel, pentru prima oara, este prezentat intr-un circuit expozitional intregul parcurs istoric si european al cartilor si al valorilor bibliofile ale Bibliotecii Batthyaneum. Sunt expuse in format de manuscris, printre altele, catalogul cartilor aduse de Ignac Batthyany in Transilvania, alaturi de cele trei cataloage continand cartile cardinalului vienez  Cristophoro  Migazzi, listele cartilor de la Levoca, cataloagele Trinitarienilor si ale Iezuitilor, dar si catalogul bibliotecii episcopului Sigismund Sztoica, fondatorul scolilor catolice de la Alba Iulia. Si nu in ultimul rand, sunt expuse si o serie de cataloage tiparite, ale unor edituri si librarii europene, pe baza carora Batthyány si-a procurat o parte din carti. Aceste cataloage contin carti aflate in biblioteca institutului fondat la sfarsitul secolului al XVIII-lea, institut ce cuprindea, repet, si Observatorul astronomic.

Expozitia prezinta si cateva documente de mare valoare istorica si documentara, redactate de episcop in 1798, anul mortii sale: una dintre ciornele  testamentului din 31 iulie, testamentul din 15 noiembrie, respectiv, o parte din listele inventarelor intocmite dupa moartea episcopului, survenita la 17 noiembrie. Sunt expuse si listele cartilor si ale colectiilor donate intre 1800 si 1949 de episcopii Transilvaniei, dar si de canonici si profesori ai seminariului teologic. Toate, alaturi  de cataloagele si registrele de biblioteca, intocmite de bibliotecari, de la infiintare,  pana la nationalizarea Institutului Batthyanian.

Acest eveniment stiintific si cultural ofera atat prilejul de a ne prezenta valorile bibliofile cat si prilejul de a-l elogia pe contele si episcopul savant Ignac Batthyany, cel care a dat intregii umanitati, acest dar incomensurabil, numit generic, BATTHYANEUM. (Dr. Doina Hendre Biro).

Expozitia se poate vizita pana la 1 august 2016, pe baza unei cereri aprobate de catre conducerea BNaR. Cererea se adreseaza direct sau prin telefon/internet, la adresa publicata pe acest blog sau pe site-ul BNaR. In mod exceptional, se va solicita, ca joi, 30 iunie a.c.  sa se permita accesul liber al vizitatorilor, in contextul unor manifestari ocazionate de aniversarea a 275 de ani de la nasterea fondatorului.

Inca nu pot sa scriu despre Iacob, pentru ca il simt printre noi. Sunt sigura ca s-ar bucura de noua noastra echipa, asa cum s-a bucurat de toate realizarile din ultimii ani. Am hotarat deci, « sa il las » sa vi se prezinte prin cuvintele alese ale catorva mesaje, pe care mi le-a scris in importante momente …

Printre randuri, il veti recunoaste pe pasionatul si devotatul Bibliotecar, care a dus pretutindeni, ca pe un bagaj indispensabil, Bibliotheca Batthyaneum…