Au long de trente années le Musée National de l’Union d’Alba Iulia a hébergé dans les vitrines de l’exposition permanente queloques objets remarquables dont la garde a été confiée par la Bibliothèque Batthyaneum à partir de 1975. Il s’agit du dépôt des bronzes de Fizeşu Gherlii, de la potterie et des pièces en métal de l’époque romaine et d’un anneau celtique en bronze à oves creux.
Comme l’anneau à oves creux découvert à Sântioana a subi des altérations physicochimiques (produits de corrosion: tenorites, oxides staniques, clorhydrates de cuivre rugueux superposés sur la patine noble de malachite), des détériorations mécaniques (fissures et larges cassures) et des réparations circonstancielles on a décidé de le restaurer/conserver. Les croûtes des produits de corrosion ont été dégagés par nettoyage manuel à l’aide des fraises abrasives en carbure de silice adaptées à un micro-tour, du scalpel et d’un percuteur pneumatique à pointe fine. Le traitement d’inhibition de corrosion en benzotriazole a été suivi par la recouverte d’un revêtement protecteur et de l’intégration des lacunes qui ont été complétées avec de la résine époxide.
Les intérventions opérées ont permis la conservation à long terme de l’objet et ont assurées une meilleure lisibilité de l’ornement avec des feuilles stylisées de palmette qui fait d’ailleurs – dans notre opinion – son unicité, car les anneaux à décor incisé sont très rares. ………
Brăţara celtică sau veriga de gleznă de la Sântioana (în imaginile de mai sus înainte și după restaurare) conform cercetărilor a aparţinut colecţiei lui János de Temesváry din Gherla pe care acesta a donat-o Bibliotecii Batthyaneum în a doua jumătate a secolului al XIX-lea.
Un document de aproape 15 ani (22 octombrie 2003) privind Accesul Deschis (Open Access) la Cunoaștere în Științe și Umanioare încă în curs de semnare de către instituții de profil care într-un final acceptă și își asumă realitatea și perspectiva funcționării specifice în secolul XXI
Unitatea de Management a Proiectului din cadrul Ministerului Culturii și Identității Naționale anunță că a fost semnat contractul de finanțare – în valoare de 53.242.265,32 lei – pentru proiectul E-Cultura. Biblioteca Digitală a României.
La bibliothèque Batthyaneum d’Alba Iulia (Roumanie) possède, comme on le sait, une importante collection de manuscrits médiévaux, dont la plupart ont été acquisitionnés par le fondateur, l’évêque Ignatius Batthyány (1741—98), des bibliothèques en voie de dispersion des établissements ecclésiastiques de Bohême, de Slovaquie et d’Autriche. Il a encore enrichi cette collection par l’achat de la bibliothèque du cardinal Christophorus Migazzi, archevêque de Vienne, qui contenait parmi d’autres pièces précieuses un grand nombre de codices provenant de l’Europe occidentale et centrale (les pays tchèques y compris). De même, le collectionneur passionné qu’était Batthyány avait apporté un certain nombre de manuscrits dès ses études de jeunesse poursuivies en Italie. D’ailleurs, toutes ces acquisitions se sont ajoutés à celles d’origine transylvaine réalisées toujours par lui, tels les matériaux regardant les anabaptistes moraves établis à Vinju de Jos, près d’Alba Iulia.
Une partie des manuscrits de provenance tchèque et slovaque de la bibliothèque Batthyaneum — une trentaine — a déjà été étudiée ou du moins signalée: une épître antihussite d’Andréas de Broda de l’an 1418, un bel antiphonaire tchéco-latin du XVIesiècle ou bien les chroniques et les correspondances des anabaptistes mentionnés, du XVIeet du XVIIesiècles, pour ne citer que quelques exemples.
………………………
Pour éviter les redites, nous ne croyons pas nécessaire de présenter dans ces lignes rapides d’introduction le contenu des fragments en discussion, qu’on trouvera dans les analyses placées en tête de chacun.
Ces pièces inédites, qui nous semblent — surtout les nos I et VI — d’un intérêt réel, apporteront peut-être quelques compléments aux Regesta Bohemiae et Moraviae en cours de publication. Elles s’ajouteront ainsi comme une modeste contribution à un recueil qui mérite la plus haute appréciation pour son niveau scientifique tout à fait remarquable, faisant honneur aux sciences auxiliaires de l’histoire de Tchécoslovaquie, illustrées de nos jours par M. le professeur Jindfich Sebânek.
Biblioteca Batthyaneum păstrează șapte lucrări în 28 volume ale operei lui Jean-Jacques Rousseau.
Din cele 28 volume, unul singur este redactat în limba germană, celelalte fiind în limba franceză.
Operele au fost tipărite la diferite case de editură din Franța, Elveția, Germania și Olanda.
Lettres De Rousseau Sur Differens Sujets De Littérature, Geneve, ed. Barrilot&Fils, 1750
Julie ou la Nouvelle Heloyse. Lettres de deux amants habitans d’une petite ville au pied des Alpes, Amsterdam, ed. Marc – Michel Rey (editorul cel mai cunoscut al operelor lui Jean-Jacques Rousseau), 1765
La Nouvelle Heloise ou Lettres de deux amans habitans d’une petite Ville au pied des Alpes, Aux Deux-Ponts (Zweibrucken), tipografia Sanson et Compagnie, 1782
Julie ou la Nouvelle Heloise, Paris, ed. Ernest Flammarion, imprimeria Hemmerle
Oeuvres Complettes, Aux Deux-Ponts (Zweibrucken), tipografia Sanson et Compagnie, 1782
Les Confessions de J. J. Rousseau, Aux Deux-Ponts (Zweibrucken), tipografia Sanson et Compagnie, 1782
Les Confessions de J .J. Rousseau, Paris, ed. La Renaissance Du Livre
Du Contrat Social Ou Principes Du Droit Politique, Aux Deux-Ponts (Zweibrucken), tipografia Sanson et Compagnie, 1782
Du Contrat Social este Contrat Social Ou Principes Du Droit Politique + Considerations Sur Le Gouvernement de Pologne, Et Sur Sa Reformation Projettee, Rouen, imprimeria lui Pierre Dumesnil, 1792
Du Contrat Social, Paris, ed. La Renaissance Du Livre, editor Mignot
Lettres Ecrites De La Montagne, Paris, ed. La Renaissance Du Livre, editor Mignot
Emile Ou De L’Education, Paris, ed. Ernest Flammarion, imprimeria Hemmerle
Emile, Paris, ed. La Renaissance Du Livre, ed. Jean Gillequin
Emile von J. J. Rousseau, ediția germană
Emile, Paris, (în cadrul ediției Oeuvres complettes de J. J. Rousseau), ed. Hector Bossange, imprimeria Lachevardiere
(Dănilă Gabriela, Şipoş Viorica – Ediţii ale operei lui Jean-Jacques Rousseau existente în fondurile Bibliotecii „Batthyaneum” din Alba Iulia (Editions of Jean-Jacques Rousseau’s works in the collections of the „Batthyaneum” Library in Alba Iulia), în Gând Românesc, 2007, 1, nr. 3, p. 157-164)
Fragmentele de text sunt preluate din articolul
"Fadensonnen. Despre linia meridiană de la Observatorul Batthyany" de pe blogul cerculdestele.blogspot.ro
„Fadensonnen
über der grauschwarzen Ödnis.
Ein baum-
hoher Gedanke
greift sich den Lichtton: es sind
noch Lieder zu singen jenseits
der Menschen.” Paul Celan – Fadensonnen
Digresiunea noastră astronomico-literară de azi va aminti pe scurt despre istoria observatorului astronomic din Alba Iulia, atingând și soarta unei cărți de astronomie apărute acolo, pentru care oferim în premieră o nouă interpretare. Totodată, vom vedea ce legătură există între cadranul solar filiform îngropat sub podeaua aceluiași observator și poezia ermetică din anii ’60 a scriitorului suprarealist Paul Celan, născut în România și decedat în condiții misterioase la Paris.
După cum arătam într-un articol precedent, anul 1794 a marcat un moment important pentru istoria astronomiei ardelene, deoarece atunci s-a înființat la Alba Iulia unul dintre cele mai importante observatoare astronomice din Europa de Est, la inițiativa lui Ignac Batthyany. În singura publicație a observatorului, un volum de 424 pagini intitulat „Initia astronomica speculae Batthyanianae Albensis in Transylvania„ (1798), Antonius Martonfi – cel dintâi astronom de aici – descria construcția și dotările lăcașului știintific, adesea considerat (în mod eronat) primul din Ardeal. Vara aceasta, în timp ce răsfoiam cataloagele tradiționale digitizate ale Bibliotecii Centrale Universitare din Cluj-Napoca în căutarea unor publicații vechi de astronomie, am dat din pură întâmplare peste fișa cărții lui Martonfi. Ea era strecurată în mod greșit, voit sau nu, la altă literă, fiind astfel aproape imposibil de găsit.
………………………….
Deși nu am reușit să identific vreo copie scanată la alte biblioteci din străinătate, am izbutit totuși să găsesc conținutul cărții prezentat pe scurt într-o recenzie publicată în volumul al treilea din sinteza Allgemeine geographische Ephemeriden (Efemeride geografice generale), una dintre primele reviste germane de specialitate, apărută în 1799 sub îngrijirea astronomului austro-ungar Franz Xaver von Zach. Articolul m-a surprins prin tonul său deosebit de critic la ceea ce până nu demult consideram a fi o adevărată performanță transilvăneană în domeniul cercetării astronomice. În schimb, nici vorbă de asta! Aveam să aflu că în ciuda eforturilor „ctitorului” Batthyany, care asigurase instituției și o publicitate deosebită în mediile europene, observatorul din Alba Iulia fusese clădit fără cap și că astronomului-șef Martonfi (student al lui Maximilian Hell) i-ar fi lipsit înțelegerea și priceperea necesare pentru a utiliza baza materială existentă. Ba mai mult, Initia astronomica ar fi fost scrisă într-o latină provincială de baltă, în cazul unor paragrafe necesitând chiar și trei lecturi succesive pentru a înțelege textul cât de cât. În articol, recenzorul anonim austriac (?) deplânge lipsa unor informații de bază cu privire la amplasarea observatorului, cum ar fi longitudinea, și pune la îndoială corectitudinea măsurătorilor de latitudine. De asemenea, el consideră de neînțeles motivul amenajării observatorului la etajele superioare ale clădirii, chiar deasupra unui atelier de tipografie ale cărui vibrații trebuie că stânjeneau activitatea de observare a aștrilor. Când vine vorba de înzestrarea tehnică, recenzorul este de părere că s-a pus accent mai mult pe cantitate decât pe calitate, unele instrumente fiind simple jucării fără rost, opinând că în aceiași bani s-ar fi putut face cu mult mai mult. Martonfi era de asemenea învinuit de folosirea unor tehnici înapoiate (chiar și cu cincizeci de ani) și că nu este la curent cu nivelul de dezvoltare al astronomiei din vest. De exemplu, puținele sale observații sunt datate în timp solar adevărat, în vreme ce colegii săi francezi sau englezi se raportau deja la timpul solar mediu, sau că acesta se bazează exclusiv pe metoda sateliților lui Jupiter în stabilirea longitudinii, deși s-a arătat că ea prezintă numeroase erori ș.a.m.d.
Acestea sunt doar câteva dintre acuzațiile și reproșurile aduse bietului Martonfi, toată cavalcada întinzându-se pe cuprinsul a 11 pagini, fiind bine punctată și cu informații de natură mai tehnică; nu am să vă obosesc cu ele aici, ci las plăcerea specialiștilor să le descopere pe cont propriu. În schimb, printre rânduri am descoperit o informație de maxim interes pentru pasionatul de cadrane solare, și anume faptul că la vechiul observator astronomic din Alba Iulia existaseră pe vremuri două gnomoane, unul simplu și unul filar (gnomon filaris, gnomon filair, meridienne filaire). Fotografia de mai jos, primită de la prof. Volker Wollmann, stă mărturie asupra faptului că cel puțin o parte din acest dispozitiv se mai păstrează și azi. În schimb, pe baza informațiilor disponibile nu mă pot pronunța dacă el mai funcționează sau nu. Este vorba despre un cablu care traversează camera de observații de la sud spre nord printr-un canal îngropat în pardoseala de lemn, fiind mascat de o trapă. Cablul întins este ridicat apoi prin peretele nordic, ajunge la un scripete și iarăși coboară, terminându-se cu o contragreutate vizibilă în poză.
Un instrument similar există la Praga, în Turnul astronomic din Clementinum (îi mulțumesc lui Roger Bailey pentru informație).
Tăblița de fildeș din partea de jos a copertei I (față) a manuscrisului carolingian (~ 810), respectiv a Evangheliarului de la Lorsch (Codex Aureus) păstrată la Victoria and Albert Museum din Londra, prezintă scene cu Nașterea Domnului și vestea dată păstorilor.
De asemenea tăblița de fildeș din partea de jos a copertei IV (spate) a aceluiași manuscris, păstrată la Biblioteca Apostolica Vaticana, prezintă scenele: magii în fața lui Irod, respectiv adorația magilor.
Biblioteca Batthyaneum, filială a Bibliotecii Naționale a României își desfășoară activitatea în fosta biserică a trinitarienilor din Alba Iulia www.bibnat.ro www.batthyaneumblog.wordpress.com
BELGRAD
Fosta biserică/mănăstire a trinitarienilor din Belgrad a fost demolată în secolul al XIX-lea
Annalium Provinciæ Sancti Josephi Ordinis Excalceatorum Sanctissimæ Trinitatis Redemptionis Captivorum, libri decem, studio et labore P. Fr. Joannis A S. Felice, Viennae, 1739, Typis Johannis Petri van Ghelen
Ioan I. Șerban, Despre arhitectura fostei biserici trinitariene (azi Biblioteca Batthyaneum) din Alba Iulia, în Apulum, vol. 13 / 1975, p, 373-385
Kovacs Andras, Observatorul Astronomic Batthyaneum de la Alba Iulia, în Ars Transsilvaniae, tom II, București, p. 29 – 48, 1992
Kovács Zsolt, A gyulafehérvári trinitárius templom és rendház egykori berendezése, p. 197-218, în Liber Discipulorum: tanulmányok Kovács András 65. születésnapjára, Cluj-Napoca, 2011, p. 197-218
Watzka-Pauli Elisabeth, Triumph der Barmherzigkeit. Die Befreiung christlicher Gefangener aus muslimisch dominierten Ländern durch den österreichischen Trinitarierorden 1690–1783, Göttingen, 201
“Triumph der Barmherzigkeit” („Triumph of mercy“), a study by Elisabeth Watzka-Pauli in the history of the Trinitarian order in the Austrian Habsburg Monarchy, and its regard to Alba Iulia – a summary
The book covers the history of the Trinitarian order in the Habsburg Monarchy from 1690 to 1783. This particular catholic religious congregation has its origins at the end of the 12th century and as its main purpose the redemption of Christian prisoners respectively slaves in Muslim-ruled countries. In contrast to military crusader-orders like the Templars, the Knights Hospitallers and others, who eventually liberated their captive comrades with armed force, the Trinitarians freed Christian prisoners mainly by paying ransom or by exchange with Muslim prisoners.
In the wake of the second siege of Vienna in 1683 and the ongoing war between the Habsburg Monarchy and the Ottoman Empire, when thousands of inhabitants of Austria and Hungary had been brought as prisoners of war into the Ottoman Empire or its vassal states, the Tataric regions at the northern coast of the Black Sea, the installation of a professional organisation for ransoming displaced and enslaved Christians, like the Trinitarian order, became a very important task in Austria. The order’s main aim was explicitly the liberation of “Christians“, because it was not only physical rescue of prisoners of war and bringing them to their home countries, but also, and even more important, the salvation of their souls from the threat of apostasy during captivity among non-believers. One has to bear in mind, that the welfare of the soul was one of the main aspects in life in this age of religion and piety. Main questions dealt in the study are, how the dangerous expeditions to this end have been implemented by the order, and how they were embedded in the contemporary social, cultural, political and military background. The Trinitarians were particularly successful in these redemption enterprises, when they cooperated with the Aulic Council of War (“Hofkriegsrat”) in Vienna and with imperial ambassadors who were sent to Constantinople on occasion of peace negotiations. Moreover, they often were supported by a far-reaching network of other catholic orders, above all the Jesuits, in their tasks. Yet within the Ottoman Empire or the Black Sea region they –as has to be stressed in particular – also relied heavily on cooperation with “natives” of different religious backgrounds, as orthodox Christians, Muslims and Jews.
One of the most adjuvant patrons of the Trinitarian „Patres Redemptores“ within South-Eastern Europe was the woiwode of Wallachia, Contantin Brancoveanu, who only made possible the redemption travel to Budschak and Crimea in 1700. His court in Bucharest disposed of a network of scouts, who in advance could negotiate with Tataric slave-holders, and he also guaranteed for the safety of already ransomed persons as well as of the vast amount of cash, which the Trinitarians had to take with them for paying the ransoms. These sums in general stemmed from many smaller alms from common people, from several foundations of the aristocracy, particularly designed for the purpose of the liberation of captive Christians, and sometimes from state subsidies, too. Click here to continue reading …
.jpg){kind=link}