Biblioteca Batthyaneum păstrează șapte lucrări în 28 volume ale operei lui Jean-Jacques Rousseau.
Din cele 28 volume, unul singur este redactat în limba germană, celelalte fiind în limba franceză.
Operele au fost tipărite la diferite case de editură din Franța, Elveția, Germania și Olanda.
Lettres De Rousseau Sur Differens Sujets De Littérature, Geneve, ed. Barrilot&Fils, 1750
Julie ou la Nouvelle Heloyse. Lettres de deux amants habitans d’une petite ville au pied des Alpes, Amsterdam, ed. Marc – Michel Rey (editorul cel mai cunoscut al operelor lui Jean-Jacques Rousseau), 1765
La Nouvelle Heloise ou Lettres de deux amans habitans d’une petite Ville au pied des Alpes, Aux Deux-Ponts (Zweibrucken), tipografia Sanson et Compagnie, 1782
Julie ou la Nouvelle Heloise, Paris, ed. Ernest Flammarion, imprimeria Hemmerle
Oeuvres Complettes, Aux Deux-Ponts (Zweibrucken), tipografia Sanson et Compagnie, 1782
Les Confessions de J. J. Rousseau, Aux Deux-Ponts (Zweibrucken), tipografia Sanson et Compagnie, 1782
Les Confessions de J .J. Rousseau, Paris, ed. La Renaissance Du Livre
Du Contrat Social Ou Principes Du Droit Politique, Aux Deux-Ponts (Zweibrucken), tipografia Sanson et Compagnie, 1782
Du Contrat Social este Contrat Social Ou Principes Du Droit Politique + Considerations Sur Le Gouvernement de Pologne, Et Sur Sa Reformation Projettee, Rouen, imprimeria lui Pierre Dumesnil, 1792
Du Contrat Social, Paris, ed. La Renaissance Du Livre, editor Mignot
Lettres Ecrites De La Montagne, Paris, ed. La Renaissance Du Livre, editor Mignot
Emile Ou De L’Education, Paris, ed. Ernest Flammarion, imprimeria Hemmerle
Emile, Paris, ed. La Renaissance Du Livre, ed. Jean Gillequin
Emile von J. J. Rousseau, ediția germană
Emile, Paris, (în cadrul ediției Oeuvres complettes de J. J. Rousseau), ed. Hector Bossange, imprimeria Lachevardiere
(Dănilă Gabriela, Şipoş Viorica – Ediţii ale operei lui Jean-Jacques Rousseau existente în fondurile Bibliotecii „Batthyaneum” din Alba Iulia (Editions of Jean-Jacques Rousseau’s works in the collections of the „Batthyaneum” Library in Alba Iulia), în Gând Românesc, 2007, 1, nr. 3, p. 157-164)
Fragmentele de text sunt preluate din articolul
"Fadensonnen. Despre linia meridiană de la Observatorul Batthyany" de pe blogul cerculdestele.blogspot.ro
„Fadensonnen
über der grauschwarzen Ödnis.
Ein baum-
hoher Gedanke
greift sich den Lichtton: es sind
noch Lieder zu singen jenseits
der Menschen.” Paul Celan – Fadensonnen
Digresiunea noastră astronomico-literară de azi va aminti pe scurt despre istoria observatorului astronomic din Alba Iulia, atingând și soarta unei cărți de astronomie apărute acolo, pentru care oferim în premieră o nouă interpretare. Totodată, vom vedea ce legătură există între cadranul solar filiform îngropat sub podeaua aceluiași observator și poezia ermetică din anii ’60 a scriitorului suprarealist Paul Celan, născut în România și decedat în condiții misterioase la Paris.
După cum arătam într-un articol precedent, anul 1794 a marcat un moment important pentru istoria astronomiei ardelene, deoarece atunci s-a înființat la Alba Iulia unul dintre cele mai importante observatoare astronomice din Europa de Est, la inițiativa lui Ignac Batthyany. În singura publicație a observatorului, un volum de 424 pagini intitulat „Initia astronomica speculae Batthyanianae Albensis in Transylvania„ (1798), Antonius Martonfi – cel dintâi astronom de aici – descria construcția și dotările lăcașului știintific, adesea considerat (în mod eronat) primul din Ardeal. Vara aceasta, în timp ce răsfoiam cataloagele tradiționale digitizate ale Bibliotecii Centrale Universitare din Cluj-Napoca în căutarea unor publicații vechi de astronomie, am dat din pură întâmplare peste fișa cărții lui Martonfi. Ea era strecurată în mod greșit, voit sau nu, la altă literă, fiind astfel aproape imposibil de găsit.
………………………….
Deși nu am reușit să identific vreo copie scanată la alte biblioteci din străinătate, am izbutit totuși să găsesc conținutul cărții prezentat pe scurt într-o recenzie publicată în volumul al treilea din sinteza Allgemeine geographische Ephemeriden (Efemeride geografice generale), una dintre primele reviste germane de specialitate, apărută în 1799 sub îngrijirea astronomului austro-ungar Franz Xaver von Zach. Articolul m-a surprins prin tonul său deosebit de critic la ceea ce până nu demult consideram a fi o adevărată performanță transilvăneană în domeniul cercetării astronomice. În schimb, nici vorbă de asta! Aveam să aflu că în ciuda eforturilor „ctitorului” Batthyany, care asigurase instituției și o publicitate deosebită în mediile europene, observatorul din Alba Iulia fusese clădit fără cap și că astronomului-șef Martonfi (student al lui Maximilian Hell) i-ar fi lipsit înțelegerea și priceperea necesare pentru a utiliza baza materială existentă. Ba mai mult, Initia astronomica ar fi fost scrisă într-o latină provincială de baltă, în cazul unor paragrafe necesitând chiar și trei lecturi succesive pentru a înțelege textul cât de cât. În articol, recenzorul anonim austriac (?) deplânge lipsa unor informații de bază cu privire la amplasarea observatorului, cum ar fi longitudinea, și pune la îndoială corectitudinea măsurătorilor de latitudine. De asemenea, el consideră de neînțeles motivul amenajării observatorului la etajele superioare ale clădirii, chiar deasupra unui atelier de tipografie ale cărui vibrații trebuie că stânjeneau activitatea de observare a aștrilor. Când vine vorba de înzestrarea tehnică, recenzorul este de părere că s-a pus accent mai mult pe cantitate decât pe calitate, unele instrumente fiind simple jucării fără rost, opinând că în aceiași bani s-ar fi putut face cu mult mai mult. Martonfi era de asemenea învinuit de folosirea unor tehnici înapoiate (chiar și cu cincizeci de ani) și că nu este la curent cu nivelul de dezvoltare al astronomiei din vest. De exemplu, puținele sale observații sunt datate în timp solar adevărat, în vreme ce colegii săi francezi sau englezi se raportau deja la timpul solar mediu, sau că acesta se bazează exclusiv pe metoda sateliților lui Jupiter în stabilirea longitudinii, deși s-a arătat că ea prezintă numeroase erori ș.a.m.d.
Acestea sunt doar câteva dintre acuzațiile și reproșurile aduse bietului Martonfi, toată cavalcada întinzându-se pe cuprinsul a 11 pagini, fiind bine punctată și cu informații de natură mai tehnică; nu am să vă obosesc cu ele aici, ci las plăcerea specialiștilor să le descopere pe cont propriu. În schimb, printre rânduri am descoperit o informație de maxim interes pentru pasionatul de cadrane solare, și anume faptul că la vechiul observator astronomic din Alba Iulia existaseră pe vremuri două gnomoane, unul simplu și unul filar (gnomon filaris, gnomon filair, meridienne filaire). Fotografia de mai jos, primită de la prof. Volker Wollmann, stă mărturie asupra faptului că cel puțin o parte din acest dispozitiv se mai păstrează și azi. În schimb, pe baza informațiilor disponibile nu mă pot pronunța dacă el mai funcționează sau nu. Este vorba despre un cablu care traversează camera de observații de la sud spre nord printr-un canal îngropat în pardoseala de lemn, fiind mascat de o trapă. Cablul întins este ridicat apoi prin peretele nordic, ajunge la un scripete și iarăși coboară, terminându-se cu o contragreutate vizibilă în poză.
Un instrument similar există la Praga, în Turnul astronomic din Clementinum (îi mulțumesc lui Roger Bailey pentru informație).
Tăblița de fildeș din partea de jos a copertei I (față) a manuscrisului carolingian (~ 810), respectiv a Evangheliarului de la Lorsch (Codex Aureus) păstrată la Victoria and Albert Museum din Londra, prezintă scene cu Nașterea Domnului și vestea dată păstorilor.
De asemenea tăblița de fildeș din partea de jos a copertei IV (spate) a aceluiași manuscris, păstrată la Biblioteca Apostolica Vaticana, prezintă scenele: magii în fața lui Irod, respectiv adorația magilor.
Biblioteca Batthyaneum, filială a Bibliotecii Naționale a României își desfășoară activitatea în fosta biserică a trinitarienilor din Alba Iulia www.bibnat.ro www.batthyaneumblog.wordpress.com
BELGRAD
Fosta biserică/mănăstire a trinitarienilor din Belgrad a fost demolată în secolul al XIX-lea
Annalium Provinciæ Sancti Josephi Ordinis Excalceatorum Sanctissimæ Trinitatis Redemptionis Captivorum, libri decem, studio et labore P. Fr. Joannis A S. Felice, Viennae, 1739, Typis Johannis Petri van Ghelen
Ioan I. Șerban, Despre arhitectura fostei biserici trinitariene (azi Biblioteca Batthyaneum) din Alba Iulia, în Apulum, vol. 13 / 1975, p, 373-385
Kovacs Andras, Observatorul Astronomic Batthyaneum de la Alba Iulia, în Ars Transsilvaniae, tom II, București, p. 29 – 48, 1992
Kovács Zsolt, A gyulafehérvári trinitárius templom és rendház egykori berendezése, p. 197-218, în Liber Discipulorum: tanulmányok Kovács András 65. születésnapjára, Cluj-Napoca, 2011, p. 197-218
Watzka-Pauli Elisabeth, Triumph der Barmherzigkeit. Die Befreiung christlicher Gefangener aus muslimisch dominierten Ländern durch den österreichischen Trinitarierorden 1690–1783, Göttingen, 201
“Triumph der Barmherzigkeit” („Triumph of mercy“), a study by Elisabeth Watzka-Pauli in the history of the Trinitarian order in the Austrian Habsburg Monarchy, and its regard to Alba Iulia – a summary
The book covers the history of the Trinitarian order in the Habsburg Monarchy from 1690 to 1783. This particular catholic religious congregation has its origins at the end of the 12th century and as its main purpose the redemption of Christian prisoners respectively slaves in Muslim-ruled countries. In contrast to military crusader-orders like the Templars, the Knights Hospitallers and others, who eventually liberated their captive comrades with armed force, the Trinitarians freed Christian prisoners mainly by paying ransom or by exchange with Muslim prisoners.
In the wake of the second siege of Vienna in 1683 and the ongoing war between the Habsburg Monarchy and the Ottoman Empire, when thousands of inhabitants of Austria and Hungary had been brought as prisoners of war into the Ottoman Empire or its vassal states, the Tataric regions at the northern coast of the Black Sea, the installation of a professional organisation for ransoming displaced and enslaved Christians, like the Trinitarian order, became a very important task in Austria. The order’s main aim was explicitly the liberation of “Christians“, because it was not only physical rescue of prisoners of war and bringing them to their home countries, but also, and even more important, the salvation of their souls from the threat of apostasy during captivity among non-believers. One has to bear in mind, that the welfare of the soul was one of the main aspects in life in this age of religion and piety. Main questions dealt in the study are, how the dangerous expeditions to this end have been implemented by the order, and how they were embedded in the contemporary social, cultural, political and military background. The Trinitarians were particularly successful in these redemption enterprises, when they cooperated with the Aulic Council of War (“Hofkriegsrat”) in Vienna and with imperial ambassadors who were sent to Constantinople on occasion of peace negotiations. Moreover, they often were supported by a far-reaching network of other catholic orders, above all the Jesuits, in their tasks. Yet within the Ottoman Empire or the Black Sea region they –as has to be stressed in particular – also relied heavily on cooperation with “natives” of different religious backgrounds, as orthodox Christians, Muslims and Jews.
One of the most adjuvant patrons of the Trinitarian „Patres Redemptores“ within South-Eastern Europe was the woiwode of Wallachia, Contantin Brancoveanu, who only made possible the redemption travel to Budschak and Crimea in 1700. His court in Bucharest disposed of a network of scouts, who in advance could negotiate with Tataric slave-holders, and he also guaranteed for the safety of already ransomed persons as well as of the vast amount of cash, which the Trinitarians had to take with them for paying the ransoms. These sums in general stemmed from many smaller alms from common people, from several foundations of the aristocracy, particularly designed for the purpose of the liberation of captive Christians, and sometimes from state subsidies, too. Click here to continue reading …
Începând cu 31 iulie 2017 am intrat în cel de-al 220-lea an de existență a uneia dintre cele mai de seamă structuri instituționale păstrătoare a unui patrimoniu însemnat de manuscrise, incunabule și carte veche de pe întreg teritoriul României.
Fie că vorbim de Biblioteca și Institutul Astronomic din Alba Iulia (trecut), fie că vorbim de Biblioteca Națională a României, respectiv Filiala Biblioteca Batthyaneum (prezent), spiritul și cadrul de desfășurare a activităților științifice și profesionale actuale trebuie să se încadreze în formula acreditată de fondator, respectiv cea de Societas Litteraria Assiduorum.
Păstrând și gestionând aproape acelaș patrimoniu, respectiv categorii de obiecte de patrimoniu (manuscrise, incunabule, carte veche, carte contemporană, obiecte muzeale, arhivă istorică, …) rolul și importanța instituției trebuie să rămână aceea de evidențiere, organizare și valorificare profesională și științifică a acestor valori.
Astfel de activități nu se mai pot desfășura decât în ritmul dezvoltării tehnologiilor IT & C și doar ca parte integrantă a unor programe și proiecte ale unor rețele profesionale și științifice europene și internaționale.
La ceas aniversar istoria și existența Filialei Biblioteca Batthyaneum necesită noi completări, o nouă dinamică și înainte de toate convingerea celor implicați și interesați că patrimoniul existent este în primul rând un bun cultural național, de importanță europeană și universală ce trebuie valorizat zi de zi, an de an utilizând avantajele și depășind dezavantajele vremurilor trăite.
La fel cum s-a procedat până în prezent, dar cu siguranță într-un mod mai integrat și interactiv, în perioada ce urmează dorim să dăm curs informărilor (postărilor) despre cât mai multe aspecte care sunt în corelație sau interferează cu activitatea de valorificare profesională și științifică a patrimoniului Bibliotecii Naționale a României, respectiv a Filialei Biblioteca Batthyaneum, lansărilor de cărți, inițiativelor și dezbaterilor propuse, pentru a actualiza și completa o serie de contexte și informații deja cunoscute, dar mai ales pentru a informa opinia publică și mediul științific despre noutăți, despre „existențe puțin cunoscute”.
În același timp dorim să punem accent pe integrarea blogului http://www.batthyaneumblog.wordpress.com în rândul canalelor de comunicare și de dezbateri specifice de calitate de la nivel național, european și internațional.
Primul material prezentat are în vedere una din cele mai importante apariții de carte de la nivel european (“Triumph der Barmherzigkeit”, autor dr. Elisabeth Watzka-Pauli) privind istoria Ordinului Trinitarian în Monarhia Habsburgică în perioada 1690 – 1783.
Volumul este unul de referință pentru tematica abordata și conține o serie de informații istorice care cel puțin reîmprospătează, dacă nu chiar aduce informații noi atât pentru istoria Țărilor Române a acelor vremuri, cât și pentru istoria Filialei Biblioteca Batthyaneum. Prezentarea volumului pentru blogul nostru este realizată chiar de autor, subliniind aspecte ale istoriei și rolului ordinului trinitarian în Transilvania, respectiv în Alba Iulia.
Recent la sediul Filialei Biblioteca Batthyaneum a ajuns un exemplar al volumului, o donație a autorului, dr. Elisabeth Watzka-Pauli.
În mediul științific național și internațional, dar și în rândul opiniei publice din țară Biblioteca Batthyaneum reprezintă un reper, dar și un subiect tentant de discuții.
Puțini cunosc însă faptul că o mică parte (344 de manuscrise și 15 incunabule) din patrimoniul cultural al acesteia – ca și volum raportat la colecțiile de incunabule și de manuscrise aflate în instituția fondată în 1798, dar foarte importantă ca și valoare științifică și patrimonială – a fost scanată și este parțial accesibilă online prin intermediul a două inițiative, una europeană și cealaltă națională, de asigurare a accesului la imaginile digitale ale documentelor vechi din diferite instituţii culturale naționale, europene, prin crearea unui mediu de cercetare virtual dedicat în primul rând studierii manuscriselor, dar şi incunabulelor, cărţilor tipărite vechi şi rare şi altor documente istorice.
Este vorba despre portalul Manuscriptorium (http://www.manuscriptorium.com/) care este cea mai mare bibliotecă digitală de manuscrise și carte veche din Europa și Biblioteca Digitală Națională (http://digitool.bibnat.ro/R) alcătuită din colecții digitale create prin digitizarea unor documente aflate în colecțiile speciale ale Bibliotecii Naționale a României, organizate după tematici sau după evenimente.
Astfel, o parte din cele 344 de manuscrise și 15 incunabule scanate, aflate în colecțiile Bibliotecii Batthyaneum pot fi vizualizate și accesate online, ele fiind digitizate printr-o inițiativă ce datează din perioada 2003-2004, o inițiativă demnă de laude și astăzi, în condițiile în care până în prezent un alt astfel de demers, de o asemenea amploare nu există.
Cu încrederea că modelele de bună practică existente nu sunt date uitării, ci sunt (vor fi) supuse multiplicării vă invităm să vizualizați formatele digitale ale manuscriselor și incunabulelor mai sus menționate, accesândRESURSE DIGITALEde pe pagina principală a blogului Filialei Biblioteca Batthyaneum din Alba Iulia.
ANUNȚ CONCURS
2 posturi de execuție la Biblioteca Batthyaneum, Alba Iulia
Biblioteca Naţională a României organizează în perioada 29 iunie 2017 – 4 august 2017 la sediul său din București, Bulevardul Unirii nr. 22, Sector 3, concurs pentru ocuparea a 2 posturi de execuție de Referent de specialitate – grad profesional S II pe perioadă determinată în cadrul Compartimentului Inventar. Gestiuni, Direcția Economică în vederea realizării inventarului general al fondului documentar al Filialei Biblioteca Batthyaneum din Alba Iulia.
Declaraţia iniţială privind Principiile – cunoscută ca „Principiile de la Paris” – a fost aprobată în cadrul Conferinţei Internaţionale dedicate Principiilor de Catalogare din 1961. Scopul acestora de a servi ca bază pentru standardizarea internaţională în catalogare a fost cu siguranţă îndeplinit: majoritatea codurilor de catalogare care au fost elaborate după această dată în întreaga lume au respectat Principiile în mod riguros sau cel puţin într-o mare măsură.
După mai mult de cincizeci de ani, un set comun de principii internaţionale de catalogare este încă necesar, dat fiind că atât catalogatorii, cât şi utilizatorii din întreaga lume folosesc cataloage online ca sisteme de căutare şi regăsire. La începutul secolului 21, IFLA a creat o nouă declaraţie de principii (publicată în 2009) care se aplică cataloagelor online de bibliotecă şi nu numai acestora. Versiunea curentă a fost revizuită şi actualizată în 2014 şi 2015 şi aprobată în 2016.
Declaraţia din 2009 privind Principiile a înlocuit şi a extins în mod explicit scopul
Principiilor de la Paris, trecând de la considerarea doar a resurselor de tip text la toate
tipurile de resurse şi de la alegerea şi forma intrării la toate aspectele datelor bibliografice şi de autoritate utilizate în cataloagele de bibliotecă. A inclus nu numai principii şi obiective dar şi reguli directoare care ar trebui incluse în codurile de catalogare la nivel internaţional, precum şi recomandări cu privire la posibilităţile de căutare şi regăsire.
Ediţia din 2016 ia în considerare noi categorii de utilizatori, mediul cu acces deschis,
interoperabilitatea şi accesibilitatea datelor, caracteristicile instrumentelor de regăsire şi schimbarea semnificativă a comportamentului utilizatorului în general.
„Cea mai veche relicvă a limbii germane scrise în Transilvania o constituie manuscrisul Matricula plebaniae Cibiniensis, prima matriculă a bisericii din Sibiu, cuprinzând însemnări între 1346-1630. Manuscrisul conţine 41 de foi de pergament in octavo şi este păstrat în Biblioteca Bathyaneum din Alba Iulia”
(RATCU Ileana-Maria, Formule de introducere în documentele de limbă germană de pe teritoriul ţării noastre în secolele XV-XVI, în HRISOVUL, Anuarul Facultăţii de Arhivistică XIII (2007) Serie nouă, ed. Ministerului Internelor şi Reformei Administrative BUCUREŞTI – 2007, pg. 228-234)
.jpg){kind=link}